Rezumat

Glucocorticoizii topici de potenţă mare reprezintă pilonul terapeutic de primă linie în psoriazisul vulgar. Cu toate acestea, utilizarea prelungită şi nesupravegheată medical poate determina absorbţie sistemică şi supresia axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene (HHS), conducând la sindrom Cushing iatrogen [1,2]. 

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 40 de ani, cu antecedente de psoriazis vulgar de 25 de ani, care s-a internat pentru un eritem cutanat difuz intens, cu tendinţă la eritrodermizare, descuamare lamelară extensivă şi multiple plăci eritemato-scuamoase, dezvoltate pe fondul unei atrofii tegumentare marcate. Pacienta a utilizat cronic propionat de clobetasol, administrat topic de două ori pe zi, pe perioade îndelungate, fără recomandare sau monitorizare medicală de specialitate. Examenul clinic a evidenţiat facies cushingoid, afectare severă a scalpului şi modificări unghiale severe. Investigaţiile paraclinice au relevat o valoare extrem de scăzută a cortizolului seric (3,97 ng/ml) şi osteopenie (scor DEXA). S-a iniţiat tratament cu Prednison oral (10 mg/zi) pentru susţinerea axei HHS, asociat cu tratament sistemic cu Metotrexat (15 mg/săptă-mână subcutanat), acid folic şi terapie topică non-steroidiană emolientă. Evoluţia clinică şi paraclinică la 2 şi 5 luni a fost intens favorabilă, evidenţiind scăderea marcată a indicilor de severitate (PASI de la 37,1 la 19,8) şi reluarea funcţiei axei HHS, cortizolul seric crescând la 105,2 µg/dL după două luni de tratament.

Cazul subliniază pericolele automedicaţiei cu dermato-corticoizi super-potenţi. Colaborarea interdisciplinară şi monitorizarea medicală periodică sunt obligatorii pentru prevenirea complicaţiilor iatrogene severe.