Rezumat
Dermatofibrosarcomul protuberans (DFSP) este un sarcom cutanat rar, caracterizat prin creştere lentă, dar cu potenţial infiltrativ local semnificativ şi risc crescut de recidivă, iar transformarea fibrosarcomatoasă reprezintă un eveniment asociat cu agresivitate biologică crescută şi capacitate metastatică [1,2]. În paralel, apariţia me-lanoamelor cutanate primare multiple constituie un fenomen relativ rar, sugerând o susceptibilitate individuală crescută, determinată de factori genetici, imunologici sau de mediu [6,15]. Coexistenţa acestor două entităţi neoplazice distincte din punct de vedere histogenetic la acelaşi pacient este relativ rară şi ridică provocări semnificative de diagnostic, stadializare şi management terapeutic.
Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 56 de ani, cu antecedente de dermatofibrosarcom protuberans diagnosticat iniţial în 2015, complicat ulterior prin recidivă locală şi metastază pulmonară confirmată histopatologic ca DFSP cu transformare fibrosarcomatoasă, tratat prin terapie ţintită cu imatinib [3,8], cu evoluţie favorabilă sub tratament. În cursul supravegherii oncologice, pacientul a dezvoltat succesiv trei neoplazii melanocitare distincte: un melanom in situ (2017), un melanom cutanat primar ulcerat (2024, stadiul IIB [6,12]) şi o tumoră melanocitară diagnosticată iniţial ca MELTUMP (Tumoră Melanocitară cu Potenţial Malign Incert), ulterior reclasificată, în urma reevaluării histopatologice şi imunohistochimice, ca melanom cutanat primar neulcerat (pT2a). Biopsia ganglionului santinelă aferent ultimei leziuni a evidenţiat o proliferare melanocitară subcapsulară suspectă, ulterior confirmată imunohistochimic ca nev melanocitar capsular, fără evidenţierea metastazelor ganglionare, stabilindu-se stadializarea finală IB. Analiza moleculară a evidenţiat absenţa mutaţiei BRAF, cu implicaţii prognostice şi terapeutice [11].
Acest caz evidenţiază complexitatea diagnosticului diferenţial al leziunilor melanocitare borderline, importanţa reevaluării histopatologice în centre specializate şi rolul esenţial al corelării clinicopatologice şi imunohistochimice în evitarea erorilor de stadializare. De asemenea, subliniază necesitatea unei monitorizări multidisciplinare riguroase la pacienţii cu neoplazii cutanate multiple, în vederea optimizării managementului terapeutic şi a prognosticului pe termen lung.
