Rezumat

Introducere. Reconstrucţia după excizia carcinomului bazocelular facial trebuie să asigure simultan controlul oncologic, menţinerea funcţiei şi integrarea estetică. Obiectivul acestei sinteze a fost formularea unui cadru practic pentru defectele nazale şi perioculare, două regiuni în care dimensiunea singură nu explică alegerea tehnicii. Material şi metodă. A fost realizată o sinteză narativă ţintită a unei matrice codificate de 72 de studii clinice publicate între 2015 şi 2026. Au fost selectate 29 de studii cu relevanţă directă pentru controlul marginilor, momentul reconstrucţiei şi repararea defectelor nazale sau perioculare.

Rezultate. Alegerea reconstrucţiei a fost determinată în principal de subunitatea anatomică, profunzime, numărul de straturi absente, recurenţă şi siguranţa marginilor. Defectele nazale mici şi superficiale pot beneficia de închidere directă, vindecare prin intenţie secundară în zone concave atent selectate, grefă sau lambou local. Defectele aripii, vârfului şi cele transfixiante necesită frecvent suport structural şi, uneori, refacerea căptuşelii. Periocular, lăţimea defectului, afectarea lamelelor, cantusului şi sistemului lacrimal orientează alegerea între grefă, lambou local şi reconstrucţie tarsoconjunctivală.

Concluzii. Nu există o tehnică universală. Un algoritm bazat pe subunitate, straturile lipsă şi confirmarea marginilor oferă o reconstrucţie mai predictibilă şi limitează distorsiunea funcţională.