Rezumat

Cicatrizarea severă a lobilor auriculari după piercing poate avea o etiologie multifactorială, prin asocierea unor factori alergici, mecanici, infecţioşi şi psihocutanaţi, ceea ce poate îngreuna diferenţierea clinică dintre hipertrofiile cicatriciale şi cicatricile keloide. Prezentăm cazul unei paciente de 35 de ani, cu leziuni bilaterale nodulare, fibrotice şi indurate ale lobilor auriculari. Leziunile au evoluat progresiv timp de 21 de ani după efectuarea unui piercing auricular în condiţii nesterile şi au fost asociate cu episoade recurente de eczemă şi infecţie.

Testarea cutanată patch a confirmat alergia la nichel, iar examenul histopatologic a evidenţiat prezenţa hipertrofiei cicatriciale cu inflamaţie cronică. Prezenţa concomitentă a unor ulceraţii autoinduse, compatibile clinic cu dermatita artefacta, a sugerat existenţa unei componente psihocutanate care ar fi putut contribui la menţinerea procesului inflamator şi cicatricial. Având în vedere evoluţia îndelungată, persistenţa simptomelor şi contextul psihologic, s-a optat pentru tratament chirurgical. Țesutul afectat a fost excizat, iar reconstrucţia lobilor auriculari s-a realizat cu lambouri de rotaţie preauriculare şi retroauriculare. Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă. La controlul de 6 luni, conturul lobilor auriculari era restabilit, fără semne de recurenţă. Cazul evidenţiază importanţa unei evaluări integrate, alergo-logice, histopatologice şi psihocutanate, în leziunile lobu-lare apărute după piercing. Identificarea traumatismelor autoinduse persistente înaintea intervenţiei chirurgicale poate influenţa atât conduita terapeutică, cât şi planificarea reconstrucţiei chirurgicale.