Hidratarea cutanata (hidratarea stratului cornos al epidermului) constituie o preocupare din anii 50 (2, 3). Factorii care influenteaza continutul hidric al stratului cornos sunt reprezentati de factorii naturali de hidratare (NMF = natural moisturizing factor), acidul hialuronic, aquaporina 3 (AQP3), lipidele epidermice, filmul hidrolipidic de suprafata etc.

Metodele de explorare a hidratarii stratului cornos sunt metode directe: spectroscopie in infrarosu (Fouriertransform infrared spectro-scopy) si in rezonanta magnetica (Nuclear magnetic resonance spectroscopy) si indirecte (electrice si mecanice), ca si masurarea pierderii transepidermice de apa (TEWL = transepidermal water loss).

Pielea uscata, cu aspect rugos, cu fisuri, prezinta o functie de bariera scazuta, rata TEWL fiind crescuta. Aspectul uscat al pielii poate fi câstigat sau constitutional (nonpatologic sau patologic). Tratamentul pielii uscate este in functie de originea nonpatologica sau patologica. Masurile nespecifice sunt evitarea spalarii intensive, protectia fata de agenti externi.

Masurile specifice sunt reprezentate de folosirea unor produse pentru igiena de tipul syndet (synthetic detergents) si a unor produse cosmetice de ingrijire si tratament: agenti umectanti, produse filmogene (ocluzive), uleiuri bogate in acizi grasi polinesaturati (PUFA), substante liotrope etc.

Produsele de hidratare existente sunt obisnuit combinatii de umectante, ocluzive si emoliente.